jerbă

JÉRBĂ, jerbe, s.f. 1. Buchet mare de flori, aşezate în aşa fel încât să aibă faţa orientată în aceeaşi parte. 2. (Fiz.; în sintagma) Jerbă nucleară = fascicul de urme ale particulelor provenite din dezintegrarea unui nucleu atomic în nenumărate fragmente, ca urmare a ciocnirii sale de o particulă cosmică cu energia foarte mare. – Din fr. gerbe.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

JÉRB//Ă ~e f. Buchet mare de flori, dispuse cu faţa într-o singură parte. ♢ ~ nucleară fascicul de traiectorii ale particulelor electronice provenite din dezintegrarea unui nucleu atomic. /<fr. gerbe
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

jérbă (jérbe), s.f. – Mănunchi. – Var. (înv.) jerbie. Fr. gerbe. Var. este rezultat al unei încrucişări cu jirebie.
(Dicţionarul etimologic român)

JÉRBĂ s.f. Buchet de flori aşezat în aşa fel încât toate să aibă faţa orientată în aceeaşi parte. ♢ Jerbă nucleară = fascicul de traiectorii ale particulelor cu sarcină electrică provenite din dezintegrarea unui nucleu atomic. [< fr. gerbe].
(Dicţionar de neologisme)

JÉRBĂ s. f. 1. buchet de flori aşezat în aşa fel încât toate să aibă faţa orientată în aceeaşi parte. 2. coloană de apă produsă de căderea unui proiectil. 3. fascicul de mai multe torpile lansate aproape simultan asupra aceleiaşi ţinte. ♦ ~ nucleară = fascicul de traiectorii ale particulelor emise de un nucleu radioactiv. 4. ansamblu de fântâni arteziene al căror jet dă împreună imaginea unei jerbe (1). (< fr. gerbe)
(Marele dicţionar de neologisme)

jérbă s. f., g.-d. art. jérbei; pl. jérbe
(Dicţionar ortografic al limbii române)