jerpelire

JERPELÍ, jerpelesc, vb. IV. Refl (Despre îmbrăcăminte, cărţi etc.) A se învechi şi a se rupe; a se uza; a se zdrenţui. ♦ Tranz. A purta rău; a degrada, a strica. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

JERPELÍRE s.f. Acţiunea de a (se) jerpeli şi rezultatul ei. – V. jerpeli.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A JERPEL//Í ~ésc tranz. A face să se jerpelească; a uza; a ponosi. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE JERPEL//Í se ~éşte intranz. (mai ales despre obiecte din piele, despre îmbrăcăminte şi încălţăminte) A se învechi, pierzându-şi aspectul prin întrebuinţare excesivă; a se uza; a se ponosi. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

jerpelí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. jerpelésc, imperf. 3 sg. jerpeleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. jerpeleáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

jerpelíre s. f., g.-d. art. jerpelírii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
JERPELÍ vb. v. zdrenţui.
(Dicţionar de sinonime)