jerpelit

JERPELÍ, jerpelesc, vb. IV. Refl (Despre îmbrăcăminte, cărţi etc.) A se învechi şi a se rupe; a se uza; a se zdrenţui. ♦ Tranz. A purta rău; a degrada, a strica. – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

JERPELÍT, -Ă, jerpeliţi, -te, adj. (Despre îmbrăcăminte, cărţi etc.) Învechit şi rupt², uzat; degradat, zdrenţuit, jigărit. ♦ (Despre oameni) Zdrenţăros. – V. jerpeli.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A JERPEL//Í ~ésc tranz. A face să se jerpelească; a uza; a ponosi. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE JERPEL//Í se ~éşte intranz. (mai ales despre obiecte din piele, despre îmbrăcăminte şi încălţăminte) A se învechi, pierzându-şi aspectul prin întrebuinţare excesivă; a se uza; a se ponosi. /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

JERPELÍ//T ~tă (~ţi, ~te) 1) (despre îmbrăcăminte, obiecte) v. A SE JERPELI. 2) fam. (despre oameni) Care este îmbrăcat în haine uzate şi murdare; zdrenţăros. /v. a (se) jerpeli
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

jerpelí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. jerpelésc, imperf. 3 sg. jerpeleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. jerpeleáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
JERPELÍ vb. v. zdrenţui.
(Dicţionar de sinonime)

JERPELÍT adj. v. zdrenţuit.
(Dicţionar de sinonime)