jeruire

JERUÍ vb. IV. v. jărui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

jeruí², jeruiésc, vb. IV (reg.) a pune jaruri (jaloane, marcaje) în pădure.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

jeruíre¹, s.f. (reg.) răscolirea jarului; jărire.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

jeruíre², s.f. (reg.) punerea jarurilor (a jaloanelor, marcajelor) în pădure; marcare.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

Cuvinte care încep cu literele: je jer jeru jerui jeruir

Cuvinte se termină cu literele: re ire uire ruire eruire