jeruit

JERUÍ vb. IV. v. jărui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

jeruí², jeruiésc, vb. IV (reg.) a pune jaruri (jaloane, marcaje) în pădure.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

jeruít¹, jeruítă, adj. (reg.; despre focul din vatră) scurmat, scormonit, răscolit.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

jeruít², jeruítă, adj. (reg.; despre potecile din pădure) cu jaruri (marcaje) făcute, marcat.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)