jetelă
JETÉLĂ, jetele, s.f. Dig care se construieşte la intrarea într-un port maritim sau la gura unui fluviu care se varsă într-o mare fără maree, pentru a evita înnisiparea sau pentru a uşura transportul aluviunilor. – Cf. fr. j e t é e.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
JETÉL//Ă ~e f. Dig de secţiune mică, formând o şosea care avansează în apă, constituit la gura unui fluviu sau la intrarea într-un port pentru a evita înnisiparea. /cf. fr. jetée
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
JETÉLĂ s.f. Dig de secţiune mai mică, construit la gura unui fluviu sau la intrarea într-un port. [Cf. fr. jetée].
(Dicţionar de neologisme)
JETÉLĂ s. f. dig cu secţiune mai mică, la gura unui fluviu sau la intrarea într-un port maritim, pentru evitarea înnisipării sau scurgerea aluviunilor. (< fr. jetée)
(Marele dicţionar de neologisme)
jetélă s. f., g.-d. art. jetélei; pl. jetéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
JETÉL//Ă ~e f. Dig de secţiune mică, formând o şosea care avansează în apă, constituit la gura unui fluviu sau la intrarea într-un port pentru a evita înnisiparea. /cf. fr. jetée
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
JETÉLĂ s. f. dig cu secţiune mai mică, la gura unui fluviu sau la intrarea într-un port maritim, pentru evitarea înnisipării sau scurgerea aluviunilor. (< fr. jetée)
(Marele dicţionar de neologisme)
jetélă s. f., g.-d. art. jetélei; pl. jetéle
(Dicţionar ortografic al limbii române)