jiță

jíţă (jíţe), s.f. – 1. Filon, vînă. – 2. Sfoară, legătură. Bg., sb. žica (Cihac, II, 160; Conev 60; DAR). În Munt. şi Banat; cf. nojiţă. Trebuie să fie cuvînt identic cu jijiţă, s.f. (lăstar, ramură ce se caţără), a cărui der. este neclară; şi de asemenea cu ghiţă (var. gîţă), s.f. (coadă de păr, scul, legătură de prins părul), var. mold. (cf. ghinţură-jinţură), pe care Scriban o pune în legătură în mod greşit cu ngr. ϰότσος „coadă”; der. ghiţos, adj. (Mold., păros).
(Dicţionarul etimologic român)

jíţă s.f. (reg.) filon, vână.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

Cuvinte care încep cu literele: ji jit

Cuvinte se termină cu literele: ta ita