jiana

JIÁN, -Ă, jieni, -e, subst. 1. S.m. şi f. Locuitor din regiunea Jiului. 2. S.f. art. Dans popular românesc cu mişcare vioaie, răspândit în jurul Sibiului şi în nordul Olteniei; melodie după care se execută acest dans; jieneasca, jianca. [Pr.: ji-an] – Jiu (n. pr.) + suf. -an.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

jiánul (melodie, dans) s. m. art. (sil. ji-a-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

jián (locuitor) s. m., pl. jiéni
(Dicţionar ortografic al limbii române)

jiána (melodie, dans) s. f. art. (sil. ji-a-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

jiánă (locuitoare) s. f. (sil. ji-a-), g.-d. art. jiénei (sil. ji-e-); pl. jiéne
(Dicţionar ortografic al limbii române)