JIÁNCĂ, (1) jience, s.f. 1. Locuitoare din regiunea Jiului. 2. Art. Jiana, v. jian (2). [Pr.: ji-an-] – Jian + suf. -că.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
jiáncă (locuitoare) s. f. (sil. ji-an-), g.-d. art. jiéncei (sil. ji-en-); pl. jiénce
(Dicţionar ortografic al limbii române)
jiánca (melodie, dans) s. f. art. (sil. ji-an-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
jiáncă (locuitoare) s. f. (sil. ji-an-), g.-d. art. jiéncei (sil. ji-en-); pl. jiénce
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)