jib

jib (jíbă), adj. – (Trans. de Nord) Puternic, voinic, robust. Origine necunoscută. După DAR, din mag. zsib „actor comic”; după Drăganu, Dacor., IX, 209, din rut., rus. živ „viu”. Ambele soluţii par improbabile şi dificile din punct de vedere fonetic. Ar putea fi mai curînd o alterare, deşi dificil de explicat, a lui jid, cu sensul de „gigant”.
(Dicţionarul etimologic român)

jib¹, adv. (reg.) 1. Mult, foarte mult. 2. Repede.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

jib², jíbă, adj. (reg.) Bine dezvoltat, tare, puternic, zdravăn, mare.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)