jiclor

JICLÓR, jicloare, s.n. Parte a carburatorului, de forma unui dop, cu un orificiu care dozează debitul de combustibil necesar formării amestecului carburant la motoarele cu ardere internă. – Din fr. gicleur.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

JICL//ÓR ~oáre n. (la motoarele cu ardere internă) Element al carburatorului sub forma unui tub cu unul sau mai multe orificii prin care se pulverizează în carburator debitul de combustibil necesar. [Sil. ji-clor] /<fr. gicleur
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

JICLÓR s.m. Tub prevăzut cu unul sau mai multe orificii calibrate, prin care se pulverizează combustibil în carburator. [< fr. gicleur].
(Dicţionar de neologisme)

JICLÓR s. n. tub prevăzut cu unul sau mai multe orificii calibrate, prin care se pulverizează combustibil în carburator. (< fr. jicleur)
(Marele dicţionar de neologisme)

jiclór s. n. (sil. -clor), pl. jicloáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)