jighiuță

JIGHIÚŢĂ, jighiuţe, s.f. (Reg.) Jurubiţă de treizeci de fire. [Pr.: -ghi-u-] – Cf. j i r e b i e¹.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

JIGHIÚŢ//Ă ~e f. pop. Unitate de măsură la depănat şi la urzit, egală cu treizeci de fire; jirebie. /v. jirebie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

jighiúţă s. f. (sil. -ghi-u-), g.-d. art. jighiúţei; pl. jighiúţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)