jignire dex - definiţie, sinonime, conjugare
JIGNÍ, jignesc, vb. IV. Tranz. 1. A atinge pe cineva în onoarea sau în demnitatea sa; a ofensa, a insulta. 2. (Înv.) A aduce un prejudiciu. [Var.: jicní vb. IV] – Din scr. žignuti.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

JIGNÍRE, jigniri, s.f. Acţiunea de a jigni şi rezultatul ei; ofensă, insultă; (concr.) vorbă, faptă care jigneşte. – V. jigni.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A JIGN//Í ~ésc tranz. (persoane) 1) A înjosi prin vorbe sau purtare nedemnă; a ofensa; a insulta. 2) înv. A face să suporte un prejudiciu. /<sb. žignuti
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

jigní vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. jignésc, imperf. 3 sg. jigneá; conj. prez. 3 sg. şi pl.jigneáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

jigníre s. f., g.-d. art. jignírii; pl. jigníri
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
JIGNÍ vb. a insulta, a ofensa, a ultragia, (livr.) a injuria, a invectiva, a vexa, (pop.) a sudui, (fig.) a atinge, a răni, (livr. fig.) a leza. (L-a ~ profund prin atitudinea lui.)
(Dicţionar de sinonime)

JIGNÍRE s. 1. insultare, ofensare, ultragiere, (livr.) vexare, (fig.) rănire, (livr. fig.) lezare. (~ cuiva cu vorbe grele.) 2. (concr.) afront, injurie, insultă, ocară, ofensă, ruşine, umilinţă, (livr.) ultraj, vexaţiune, (pop.) hulă, sudalmă, suduitură, (înv.) băsău, dosadă, înfruntare, necinste, obidă, (fig.) atingere, (livr. fig.) lezare. (Nu poate suporta ~; o ~ adusă cuiva.)
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
A jigni ≠ a flata, a măguli
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: ji jig jign jigni jignir

Cuvinte se termină cu literele: re ire nire gnire ignire