jimbătură

JIMBĂTÚRĂ, jimbături, s.f. (Reg.) 1. Defect de conformaţie a gurii; schimonosire. 2. Fig. Încreţituri la suprafaţa unei ape. – Jimba + suf. -ătură.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

jimbătúră s. f., g.-d. art. jimbătúrii; pl. jimbătúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Cuvinte care încep cu literele: ji jim jimb jimba jimbat

Cuvinte se termină cu literele: ra ura tura atura batura