jinduire

JINDUÍ, jinduiesc, vb. IV. 1. Tranz. şi intranz. A dori ceva în mod intens; a râvni, a pofti. 2. Refl. (Înv.) A regreta. – Din sl. žendati.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

JINDUÍRE, jinduiri, s.f. Faptul de a jindui; dorinţă intensă, poftă, jinduială. – V. jindui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A JINDU//Í ~iésc 1. tranz. A dori, a vrea foarte mult; a râvni; a pofti. 2. intranz. A avea jind; a pretinde să acapareze ceva străin; a râvni. /<sl. žendati
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

jinduí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. jinduiésc imperf. 3 sg. jinduiá; conj. prez.3 sg. şi pl. jinduiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

jinduíre s. f., g.-d. art. jinduírii; pl. jinduíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
JINDUÍ vb. 1. v. aspira. 2. v. ahtia. 3. v. dori. 4. a râvni, a tânji. (~ după un cămin.) 5. v. lăcomi.
(Dicţionar de sinonime)

JINDUÍRE s. jind, poftă. (Se uită cu ~ la ...)
(Dicţionar de sinonime)