jintuire dex - definiţie, sinonime, conjugare
JINTUÍ, jintuiesc (jíntui), b. IV. Tranz. A frământa caşul pentru a-l stoarce de zer. – Cf. j i n t i ţ ă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

JINTUÍRE, jintuiri, s.f. Acţiunea de a jintui; jintuială, jintuit1. – V. jintui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A JINTU//Í ~iésc tranz. (caşul) A stoarce pentru a separa de zerul rămas după strecurat. /cf. jintiţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

jintuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. jintuiésc, imperf. 3 sg. jintuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. jintuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

jintuíre s. f., g.-d. art. jintuírii; pl. jintuíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

jintuí, jintuiésc, vb. IV (pop.) 1. a stoarce caşul de zer, frământându-l pe crintă cu mâinile. 2. a clătina un vas cu lichid, pentru ca acesta să se mestece. 3. (fig.) a bate. 4. (fig.) a stoarce de avere (pe cineva).
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

jintuíre, s.f. (pop.) 1. stoarcerea caşului de zer prin frământare. 2. amestecarea unui lichid prin clătinarea vasului în care e pus. 3. (fig.) bătaie. 4. (fig.) stoarcerea unui om de avere de către cineva.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
JINTUÍRE s. jintuială, jintuit. (~ a caşului.)
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: ji jin jint jintu jintui

Cuvinte se termină cu literele: re ire uire tuire ntuire