jintuit

JINTUÍ, jintuiesc (jíntui), b. IV. Tranz. A frământa caşul pentru a-l stoarce de zer. – Cf. j i n t i ţ ă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

JINTUÍT¹ s.n. Jintuire. ♦ (Concr.) Zer gras stors din caş după frământare; jintuială. – V. Jintui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

JINTUÍT², -Ă, jintuiţi, -te, adj. (Despre caş) Care este frământat şi stors de zer. – V. jintui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A JINTU//Í ~iésc tranz. (caşul) A stoarce pentru a separa de zerul rămas după strecurat. /cf. jintiţă
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

JINTUÍT n. Zer obţinut din a doua stoarcere a caşului, din care se prepară urdă. /v. a jintui
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

jintuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. jintuiésc, imperf. 3 sg. jintuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. jintuiáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

jintuít s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

jintuí, jintuiésc, vb. IV (pop.) 1. a stoarce caşul de zer, frământându-l pe crintă cu mâinile. 2. a clătina un vas cu lichid, pentru ca acesta să se mestece. 3. (fig.) a bate. 4. (fig.) a stoarce de avere (pe cineva).
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

jintuít s.n. (pop.) 1. storsul coşului de zer prin frământare. 2. amestecarea unui lichid dintr-un vas prin clătinare. 3. (fig.) bătaie. 4. (fig.) stoarcerea unui om de avere de către cineva. 5. scursură grasă din caşul dulce frământat.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

jintuít, jintuítă, adj. (pop.) 1. (despre caş) stors de zer. 2. (despre un lichid dintr-o sticlă) amestecat prin clătinarea acesteia. 3. (fig.) bătut. 4. (fig.) stors de avere.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
JINTUÍT s. 1. v. jintuire. 2. (concr.) janţ, jintuială. (~ al caşului.)
(Dicţionar de sinonime)