jip

JIP¹ s.n. (Reg.) Jeg (1). – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

JIP², jipi, s.m. (Reg.) Copac tânăr, lung şi subţire. – Din magh. zsup.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

jip (jípi), s.m. – 1. Snop, legătură. – 2. Arbust, tufiş. – 3. Par, bîtă. Mag. zsúp „snop” (Scriban). În Banat. – Der. jipan, s.m. (arbust; par).
(Dicţionarul etimologic român)

jip (-puri), s.n. – Pajişte. Mag. gyep (DAR). În Trans.
(Dicţionarul etimologic român)

jip (copac) s. m., pl. jipi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

jip (jeg; pajişte) s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

jip, s.m. – v. jep¹.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

jip², jipi, s.m. (reg.) 1. copac tânăr, lung şi subţire. 2. par. 3. (adv.) gol.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

jip³, s.n. (reg.) pajişte, ierbiş.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

jip⁴, jipi, s.m. (reg.) legătură, maldăr (de paie, de fân, de răchită, de strujeni), bâlie.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
JIP s. v. jeg, murdărie, necurăţenie.
(Dicţionar de sinonime)