jir

JIR s.n. Fructul fagului, alcătuit dintr-o cupă ruginie ghimpoasă care conţine două-trei seminţe, folosit ca hrană pentru porci. ♢ Expr. (Pop.) A mâna (sau a duce) porcii la jir = a dormi sforăind (tare). – Din bg., scr. žir.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

JIR n. Fruct al fagului, având formă de cupă ghimpoasă, care conţine două sau trei seminţe, folosit ca hrană pentru porci. ♢ A mâna (sau a duce) porcii la ~ a sforăi în timpul somnului. /<bulg. žir
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

jir s.m. – Fructul fagului. Sl. žirŭ „hrană” (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 159), fiind hrana obişnuită a porcilor; cf. bg., sb. žir „ghindă”, rut. žir „aliment”, rus. žir „grăsime”. – Der. jirişte, s.f. (pădure de fagi); jirovină, s.f. (închiriere de jirişte pentru porci; teren cu ghindă).
(Dicţionarul etimologic român)

jir s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)