jitărit

JITĂRÍ, jităresc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A îndeplini funcţia de jitar. – V. jitar.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A JITĂR//Í ~ésc intranz. înv. A practica ocupaţia de jitar; a fi jitar. /Din jitar
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

jitărí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. jitărésc, imperf. 3 sg. jităreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. jităreáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

jitărít s.n. (reg.) 1. ocupaţia jitarului. 2. plata jitarului.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)

---

Sinonime:
JITĂRÍ vb. v. pândi.
(Dicţionar de sinonime)