jitie

JÍTIE, jitii, s.f. (Reg.) 1. Poveste, anecdotă, snoavă. 2. Boală cronică; defect, cusur. – Din sl. žitije.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

JÍTI//E ~i f. pop. 1) Expunere a aventurilor sau a vieţii cuiva. 2) Boală incurabilă. /<sl. žitije
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

jítie (jítii), s.f. – 1. Viaţă, biografie. – 2. Istorie cronică, poveste. – 3. Beteşug, boală cronică. Sl. žitije „viaţă” (Puşcariu, Dacor., VIII, 349). Sec. XVII, înv. cu primul sens.
(Dicţionarul etimologic român)

jítie s. f. (sil. -ti-e), art. jítia (sil. -ti-a), g.-d. art. jítiei; pl. jítii, art. jítiile (sil. -ti-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
JÍTIE s. v. întâmplare, păţanie, peripeţie, rogojină.
(Dicţionar de sinonime)