jiujitsu

JIU-JÍTSU s.n. Gen de lupte în stil liber, de origine japoneză, cu o tehnică specială, în care sunt folosite procedee brutale de atac şi de autoapărare, mergând până la lovituri mortale. [Pr.: jiu-jiţu] – Din fr. jiu-jitsu.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

JIU-JITSU [pr.: jíu-jíţu] n. Gen de lupte corp la corp, cu metode brutale de atac şi apărare, practicate iniţial în Japonia. /Cuv. fr.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

JIU-JÍTSU s.n. Luptă corp la corp (care se practică în special în Japonia) urmărind a imobiliza pe adversar prin agilitatea deosebită a mişcărilor. [Pron. jiu-ji-ţu. / < fr. jiu-jitsu, cf. jap. jiu-jitsu – gimnastică suplă].
(Dicţionar de neologisme)

JIU-JITSU JIU-JÍŢU/ s. n. metodă de luptă japoneză care urmăreşte a imobiliza pe adversar prin agilitatea deosebită a mişcărilor. (< fr. jiu-jitsu)
(Marele dicţionar de neologisme)