JIVÍNĂ, jivine (jivini), s.f. Animal sălbatic; fiară, dihanie, lighioană, jiganie; p. gener. vietate, fiinţă. – Din bg. živina.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
JIVÍN//Ă ~e f. pop. Animal sălbatic (fioros); dihanie; jiganie; jigodie; lighioană. [G.-D. jivinei] /<bulg. živina
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
jivínă s. f., g.-d. art. jivínei; pl. jivíne
(Dicţionar ortografic al limbii române)
jiviní, pers. 3 sg. jivinéşte, vb. IV refl. (reg.) a se umple de viermi.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
JIVÍNĂ s. v. fiară.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
JIVÍN//Ă ~e f. pop. Animal sălbatic (fioros); dihanie; jiganie; jigodie; lighioană. [G.-D. jivinei] /<bulg. živina
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
jiviní, pers. 3 sg. jivinéşte, vb. IV refl. (reg.) a se umple de viermi.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)
Sinonime:
JIVÍNĂ s. v. fiară.
(Dicţionar de sinonime)