jnăpăi
[Conjugare]
JNĂPĂÍ, jnắpăi, vb. IV. Tranz. (Reg.) A bate. – Jnap + suf. -ăi.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A JNĂPĂI jnăpăi tranz. pop. A bate (cu varga sau cu palma), producând zgomote puternice. /jnap + suf. ~ăi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
jnăpăí vb., ind. şi conj. prez. 1 sg. jnăpăie, imperf. 3 sg. jnăpăiá
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A JNĂPĂI jnăpăi tranz. pop. A bate (cu varga sau cu palma), producând zgomote puternice. /jnap + suf. ~ăi
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar ortografic al limbii române)