jobenat
JOBENÁT, -Ă, jobenaţi, -te, adj. (Rar) Care poartă joben. Cu joben. – Joben + suf. -at.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
jobenát adj. m., pl. jobenáţi; f. sg. jobenátă, pl. jobenáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
jobenát adj. m., pl. jobenáţi; f. sg. jobenátă, pl. jobenáte
(Dicţionar ortografic al limbii române)