JOC, jocuri, s.n. 1. Acţiunea de a se juca (1) şi rezultatul ei; activitate distractivă (mai ales la copii); joacă. ♢ Joc de societate = distracţie într-un grup de persoane care constă din întrebări şi răspunsuri hazlii sau din dezlegarea unor probleme amuzante. Joc de cuvinte = glumă bazată pe asemănarea de sunete dintre două cuvinte cu înţeles diferit; calambur. 2. Acţiunea de a juca (5); dans popular; p. ext. petrecere populară la care se dansează; horă. ♦ Melodie după care se joacă. ♦ Fig. Mişcare rapidă şi capricioasă (a unor lucruri, imagini etc.); tremur, vibraţie. 3. Competiţie sportivă de echipă căreia îi este proprie şi lupta sportivă (baschet, fotbal, rugbi etc.) ♦ Mod specific de a juca, de a se comporta într-o întrecere sportivă. 4. Acţiunea de a interpreta un rol într-o piesă de teatru; felul cum se interpretează. ♢ Joc de scenă = totalitatea mişcărilor şi atitudinilor unui actor în timpul interpretării unui rol. 5. (Şi în sintagma joc de noroc) = distracţie cu cărţi, cu zaruri etc. care angajează de obicei sume de bani şi care se desfăşoară după anumite reguli respectate de parteneri, câştigul fiind determinat de întâmplare sau de calcul. ♢ Expr. A juca un joc mare (sau periculos) ori a-şi pune capul (sau viaţa, situaţia etc.) în joc = a întreprinde o acţiune riscantă. A descoperi (sau a pricepe) jocul cuiva = a surprinde manevrele sau intenţiile ascunse ale cuiva. A face jocul cuiva = a servi (conştient sau nu) intereselor cuiva. A fi în joc = a se afla într-o situaţie critică, a fi în primejdie. ♦ (Concr.) Totalitatea obiectelor care formează un ansamblu, un set folosit la practicarea unui joc (5). 6. (Tehn.) Deplasare relativă maximă pe o direcţie dată între două piese asamblate, considerată faţă de poziţia de contact pe direcţia respectivă. 7. Model simplificat şi formal al unei situaţii, construit pentru a face posibilă analiza pe cale matematică a acestei situaţii. ♢ Teoria jocurilor = teorie matematică a situaţiilor conflictuale, în care două sau mai multe părţi au scopuri, tendinţe contrare. 8. (Muz.; în sintagma) Joc de clopoţei = glockenspiel. – Lat. jocus.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
JUCÁ, joc, vb. I. 1. Refl. A-şi petrece timpul amuzându-se cu diferite jocuri sau jucării; a se distra. ♢ Expr. A se juca cu focul = a trata în mod uşuratic un lucru primejdios sau o problemă gravă. 2. Refl. Fig. A-şi bate joc, a nu da importanţa cuvenită, a nu lua în serios pe cineva sau ceva; a glumi. ♢ Expr. A se juca cu sănătatea (sau cu viaţa) = a-şi neglija sănătatea, a se expune primejdiei. ♦ Tranz. (Rar) A-şi bate joc de cineva; a păcăli, a hărţui, a şicana. ♢ Expr. A juca festa (sau renghiul) cuiva = a face cuiva o farsă, a-l păcăli. 3. Intranz. A-şi petrece timpul cu jocuri de noroc sau de societate. ♦ Tranz. A pune în joc, a miza pe o carte, pe un număr etc.; fig. a-şi asuma un mare risc. 4. Intranz. A participa ca jucător la o competiţie sportivă. ♦ Tranz. A practica un anumit joc sportiv. 5. Intranz. şi tranz. (Pop.) A dansa. 6. Intranz. Fig. (Despre lucruri văzute în mişcare) A se mişca (sau a da impresia că se mişcă) repede şi tremurat; a vibra. ♢ Expr. A-i juca (cuiva) ochii (în cap), se spune despre un om şiret sau despre un om isteţ, cu privirea ageră, inteligentă. ♦ Tranz. A mişca repede, a clătina. 7. A interpreta un rol într-o piesă sau într-un film; (despre trupe de teatru) a da o reprezentaţie. ♦ Tranz. A reprezenta o piesă, a prezenta un spectacol. ♢ Expr A juca un rol (important) = a avea însemnătate mare, a fi decisiv pentru cineva sau ceva. 8. Intranz. A nu sta bine fixat, a se mişca; (despre piesele unei maşini, ale unui angrenaj etc.) a se deplasa într-un spaţiu restrâns. – Lat. pop. jocare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
JOC ~uri n. 1) Activitate fizică sau mintală desfăşurată din plăcere. ♢ ~ de societate distracţie la care participă un grup de persoane lansate în dezlegarea unor probleme amuzante. ~ de cuvinte efect verbal, cu caracter de glumă, obţinut prin îmbinarea unor cuvinte asemănătoare ca formă dar deosebite ca sens. A-şi bate ~ de cineva a lua în râs pe cineva. 2) Distracţie (a copiilor) lipsită de griji; joacă. 3) Competiţie sportivă (de fotbal, de baschet etc.). ♢ ~uri olimpice competiţii sportive, sub formă de manifestări internaţionale de mare amploare, care au loc o dată la patru ani. 4) Dans popular. A lua la ~ . 5) Petrecere cu dansuri la ţară; horă. ♢ A intra în ~ a lua parte la ceva; a participa. 6) Mişcare repede şi neregulată a ceva. ♢ ~ul valurilor. 7) tehn. Posibilitate (limitată) de deplasare independentă a pieselor dintr-un ansamblu. /<lat. jocus
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A JUCÁ joc 1. tranz. 1) (cărţi de joc, numere, figuri de şah) A pune în joc respectând anumite reguli. 2) fig. (situaţia, reputaţia, cariera) A expune riscului. 3) (roluri) A interpreta într-o piesă de teatru sau într-un film. ♢ ~ un anumit rol a avea o anumită importanţă pentru cineva sau ceva. 4) (piese de teatru) A prezenta pe scenă în faţa publicului; a reprezenta. 5) (jocuri de noroc, jocuri sportive) A practica într-un mod mai mult sau mai puţin sistematic. 6) fig. (persoane) A induce în eroare (ridiculizând şi recurgând la mijloace necinstite). 7) pop. (un dans) A executa prin anumite mişcări; a dansa. 2. intranz. 1) A participa în mod activ la un joc de noroc sau sportiv. 2) (despre lumină, imagini) A produce efecte schimbătoare. 3) (despre lucruri) A produce efectul unor mişcări repezi şi vibrante. ♢ A-i ~ (cuiva) ochii în cap a vădi vioiciune şi viclenie. A-i ~(cuiva) ochii în lacrimi a fi pe cale de a plânge. 4) (despre piesele unui mecanism sau ale unei instalaţii) A funcţiona în voie, fără a se atinge reciproc. /<lat. jocare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE JUCÁ mă joc intranz. 1) A se deda unui joc. 2) fig. A manifesta lipsă de consideraţie; a nu lua în seamă gravitatea unei situaţii. ♢ ~ cu focul a) a se expune în mod imprudent unui pericol; b) a neglija gravitatea unei chestiuni sau situaţii. ~ cu sănătatea a-şi neglija sănătatea, expunându-se unui pericol. /<lat. jocare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
joc (jócuri), s.n. – 1. Acţiunea de a se juca, activitate distractivă. – 2. Acţiunea de a juca pentru a cîştiga ceva. – 3. Dans. – 4. Despre actori, acţiunea de a interpreta pe scenă un rol. – 5. La materiale textile, ape. – Mr. (a)gioc, megl., istr. joc. Lat. iōcus (Puşcariu 909; Candrea-Dens., 904; REW 4588; DAR), cf. it. giuoco, prov. joc, fr. jeu, cat. jog, sp. juego, port. jogo. Cf. juca. – Der. joacă, s.f. (joc, jucărie; distracţie), ca dop-doapă, ţep-ţeapă, etc. (după Tiktin şi DAR, postverbal de la a juca). Din rom. provin rut. žjok (Candrea, Elemente, 408), rus. dzok (Vasmer, I, 349).
(Dicţionarul etimologic român)
jucá (joc, jucát), vb. – 1. A-şi petrece timpul cu un anumit joc. – 2. A intra, a deschide, a face o mutare proprie jocului. – 3. (Refl.) A-şi petrece timpul cu un joc, fie pentru a se distra, fie din interes. – 4. A dansa. – 5. Despre actori, a interpreta un rol pe scenă. – 6. A mişca, a deplasa. – 7. A încurca, a duce de nas, a-şi bate joc de cineva. – 8. A nu sta bine fixat, a fi instabil. – Var. (Mold.) giuca. Mr. (a)gioc, giucare, megl., istr. joc. Lat. pop. *iŏcāre, în loc de Iŏcāri (Puşcariu 910; Candrea-Dens., 905; REW 4585; DAR), cf. it. giocare, prov. jogar, fr. jouer, sp. jugar, port. jogar. Sensul de „a dansa”, pe care Puşcariu, Lr., 242 şi DAR, îl explică drept un calc după sl. igrati „a juca” şi „a dansa”, ar putea fi de asemenea rezultat al unei evoluţii interne, plecîndu-se de la sensul „a mînui, a mişca”, cf. it. ballare „a mişca” şi „a dansa”. – Der. jucător, s.m. (persoană care practică un joc; dansator); jucăuş, adj. (cartofor; care joacă, dansează; glumeţ, hîtru; instabil, mobil); jucărie, s.f. (obiect cu care se joacă copiii; glumă, banc); jucărier, s.m. (vînzător de jucării); jucătorie, s.f. (trişare).
(Dicţionarul etimologic român)
ciocu’ mic şi jocul de glezne expr. (mil.) executaţi ordinul fără comentarii! (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
joc s. n., pl. jócuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
bătáie de joc s. f. + prep. + s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
jucá vb., ind. prez. 1 sg. joc , 2 sg. joci; conj. prez. 3 sg. şi pl. joáce
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
JOC s. 1. v. joacă. 2. v. dans. 3. v. meci. 4. jocuri balcanice v. balcaniadă; jocuri olimpice v. olimpiadă; jocuri universitare v. universiadă. 5. interpretare. (Actorul a avut un ~ magistral.)
(Dicţionar de sinonime)
JUCÁ vb. 1. v. dansa. 2. v. disputa. 3. v. face. 4. a practica. (~ tenis de doi ani.) 5. v. interpreta. 6. v. reprezenta. 7. v. rula.
(Dicţionar de sinonime)
JUCÁ vb. v. ademeni, amăgi, cânta, executa, intona, interpreta, încânta, înşela, minţi, momi, păcăli, prosti, purta, trişa.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
JUCÁ, joc, vb. I. 1. Refl. A-şi petrece timpul amuzându-se cu diferite jocuri sau jucării; a se distra. ♢ Expr. A se juca cu focul = a trata în mod uşuratic un lucru primejdios sau o problemă gravă. 2. Refl. Fig. A-şi bate joc, a nu da importanţa cuvenită, a nu lua în serios pe cineva sau ceva; a glumi. ♢ Expr. A se juca cu sănătatea (sau cu viaţa) = a-şi neglija sănătatea, a se expune primejdiei. ♦ Tranz. (Rar) A-şi bate joc de cineva; a păcăli, a hărţui, a şicana. ♢ Expr. A juca festa (sau renghiul) cuiva = a face cuiva o farsă, a-l păcăli. 3. Intranz. A-şi petrece timpul cu jocuri de noroc sau de societate. ♦ Tranz. A pune în joc, a miza pe o carte, pe un număr etc.; fig. a-şi asuma un mare risc. 4. Intranz. A participa ca jucător la o competiţie sportivă. ♦ Tranz. A practica un anumit joc sportiv. 5. Intranz. şi tranz. (Pop.) A dansa. 6. Intranz. Fig. (Despre lucruri văzute în mişcare) A se mişca (sau a da impresia că se mişcă) repede şi tremurat; a vibra. ♢ Expr. A-i juca (cuiva) ochii (în cap), se spune despre un om şiret sau despre un om isteţ, cu privirea ageră, inteligentă. ♦ Tranz. A mişca repede, a clătina. 7. A interpreta un rol într-o piesă sau într-un film; (despre trupe de teatru) a da o reprezentaţie. ♦ Tranz. A reprezenta o piesă, a prezenta un spectacol. ♢ Expr A juca un rol (important) = a avea însemnătate mare, a fi decisiv pentru cineva sau ceva. 8. Intranz. A nu sta bine fixat, a se mişca; (despre piesele unei maşini, ale unui angrenaj etc.) a se deplasa într-un spaţiu restrâns. – Lat. pop. jocare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A JUCÁ joc 1. tranz. 1) (cărţi de joc, numere, figuri de şah) A pune în joc respectând anumite reguli. 2) fig. (situaţia, reputaţia, cariera) A expune riscului. 3) (roluri) A interpreta într-o piesă de teatru sau într-un film. ♢ ~ un anumit rol a avea o anumită importanţă pentru cineva sau ceva. 4) (piese de teatru) A prezenta pe scenă în faţa publicului; a reprezenta. 5) (jocuri de noroc, jocuri sportive) A practica într-un mod mai mult sau mai puţin sistematic. 6) fig. (persoane) A induce în eroare (ridiculizând şi recurgând la mijloace necinstite). 7) pop. (un dans) A executa prin anumite mişcări; a dansa. 2. intranz. 1) A participa în mod activ la un joc de noroc sau sportiv. 2) (despre lumină, imagini) A produce efecte schimbătoare. 3) (despre lucruri) A produce efectul unor mişcări repezi şi vibrante. ♢ A-i ~ (cuiva) ochii în cap a vădi vioiciune şi viclenie. A-i ~(cuiva) ochii în lacrimi a fi pe cale de a plânge. 4) (despre piesele unui mecanism sau ale unei instalaţii) A funcţiona în voie, fără a se atinge reciproc. /<lat. jocare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE JUCÁ mă joc intranz. 1) A se deda unui joc. 2) fig. A manifesta lipsă de consideraţie; a nu lua în seamă gravitatea unei situaţii. ♢ ~ cu focul a) a se expune în mod imprudent unui pericol; b) a neglija gravitatea unei chestiuni sau situaţii. ~ cu sănătatea a-şi neglija sănătatea, expunându-se unui pericol. /<lat. jocare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
joc (jócuri), s.n. – 1. Acţiunea de a se juca, activitate distractivă. – 2. Acţiunea de a juca pentru a cîştiga ceva. – 3. Dans. – 4. Despre actori, acţiunea de a interpreta pe scenă un rol. – 5. La materiale textile, ape. – Mr. (a)gioc, megl., istr. joc. Lat. iōcus (Puşcariu 909; Candrea-Dens., 904; REW 4588; DAR), cf. it. giuoco, prov. joc, fr. jeu, cat. jog, sp. juego, port. jogo. Cf. juca. – Der. joacă, s.f. (joc, jucărie; distracţie), ca dop-doapă, ţep-ţeapă, etc. (după Tiktin şi DAR, postverbal de la a juca). Din rom. provin rut. žjok (Candrea, Elemente, 408), rus. dzok (Vasmer, I, 349).
(Dicţionarul etimologic român)
jucá (joc, jucát), vb. – 1. A-şi petrece timpul cu un anumit joc. – 2. A intra, a deschide, a face o mutare proprie jocului. – 3. (Refl.) A-şi petrece timpul cu un joc, fie pentru a se distra, fie din interes. – 4. A dansa. – 5. Despre actori, a interpreta un rol pe scenă. – 6. A mişca, a deplasa. – 7. A încurca, a duce de nas, a-şi bate joc de cineva. – 8. A nu sta bine fixat, a fi instabil. – Var. (Mold.) giuca. Mr. (a)gioc, giucare, megl., istr. joc. Lat. pop. *iŏcāre, în loc de Iŏcāri (Puşcariu 910; Candrea-Dens., 905; REW 4585; DAR), cf. it. giocare, prov. jogar, fr. jouer, sp. jugar, port. jogar. Sensul de „a dansa”, pe care Puşcariu, Lr., 242 şi DAR, îl explică drept un calc după sl. igrati „a juca” şi „a dansa”, ar putea fi de asemenea rezultat al unei evoluţii interne, plecîndu-se de la sensul „a mînui, a mişca”, cf. it. ballare „a mişca” şi „a dansa”. – Der. jucător, s.m. (persoană care practică un joc; dansator); jucăuş, adj. (cartofor; care joacă, dansează; glumeţ, hîtru; instabil, mobil); jucărie, s.f. (obiect cu care se joacă copiii; glumă, banc); jucărier, s.m. (vînzător de jucării); jucătorie, s.f. (trişare).
(Dicţionarul etimologic român)
ciocu’ mic şi jocul de glezne expr. (mil.) executaţi ordinul fără comentarii! (Notă: Definiţia este preluată din Dicţionar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007)
(Alte dicţionare)
joc s. n., pl. jócuri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
bătáie de joc s. f. + prep. + s. n.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
jucá vb., ind. prez. 1 sg. joc , 2 sg. joci; conj. prez. 3 sg. şi pl. joáce
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
JOC s. 1. v. joacă. 2. v. dans. 3. v. meci. 4. jocuri balcanice v. balcaniadă; jocuri olimpice v. olimpiadă; jocuri universitare v. universiadă. 5. interpretare. (Actorul a avut un ~ magistral.)
(Dicţionar de sinonime)
JUCÁ vb. 1. v. dansa. 2. v. disputa. 3. v. face. 4. a practica. (~ tenis de doi ani.) 5. v. interpreta. 6. v. reprezenta. 7. v. rula.
(Dicţionar de sinonime)
JUCÁ vb. v. ademeni, amăgi, cânta, executa, intona, interpreta, încânta, înşela, minţi, momi, păcăli, prosti, purta, trişa.
(Dicţionar de sinonime)
Cuvinte care încep cu literele: jo
Cuvinte se termină cu literele: oc