joi dex - definiţie, sinonime, conjugare
JOI s.f. Ziua a patra a săptămânii, care urmează după miercuri. *(Pop.) Joia Mare = ultima joi din postul3 Paştilor. *Expr. De joi până mai (de-)apoi = la nesfârşit, mereu; niciodată. Din joi în Paşti = din când în când, foarte rar. ♦ (Adverbial, în forma joia) = în cursul zilei de joi, în fiecare de joi. Lat. [dies] Jovis.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

JOI1 f. A patra zi a săptămânii. ♢ ~a mare ultima joi din postul Paştilor. De ~ până mai apoi a) la nesfârşit; mereu; b) niciodată; nicicând. [Monosilabic. art. joia] /<lat. jovis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

JOI2 adv. În ziua de joi. /<lat. jovis
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

joi s.f. – Ziua a patra a săptămînii. – Mr. gioi(a), megl. joi. Lat. (dies) Iōvis (Diez, I, 213; Puşcariu 911; Candrea-Dens., 906; REW 4594; DAR); cf. it. giove(di), prov. jous, fr. jeu(di), sp. jueves. Der. joian (var. jo(i)can), s.m. (nume dat de obicei boilor care se nasc într-o joi); joică, s.f. (nume de vacă); joimăriţă, s.f. (fiinţă imaginară cu puteri malefice care le ameninţă pe femeile leneşe; obicei popular, conform căruia un flăcău merge din casă în casă, prefăcîndu-se că este un duh rău), de la joia mare sau joimari.
(Dicţionarul etimologic român)

joi s. f., art. jóia; pl. joi, art. jóile (sil. jo-i-)
(Dicţionar ortografic al limbii române)

Jóia Mare s. pr. f. sg.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

joí, joiésc, vb. IV (reg.) 1. A intra în voie cuiva prin ceva, a satisface, a mulţumi (pe cineva), a-i îndeplini dorinţele. 2. A se ajunge cu ceva, a avea de ajuns, a (se) sătura. 3. A birui, a ieşi la capăt. 4. A suporta, a răbda, a îndura.
(Dicţionar de arhaisme şi regionalisme)



Sinonime:
JOÍ vb. v. dovedi, îndura, mulţumi, pătimi, păţi, prididi, răbda, răzbi, satisface, suferi, suporta, trage.
(Dicţionar de sinonime)


Cuvinte care încep cu literele: jo

Cuvinte se termină cu literele: oi