joimir

JOIMÍR, joimiri, s.m. (Înv) Mercenar polonez. ♦ (La pl.) Corp de oaste din armatele ţărilor române. – Din pol. žołnierz.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

JOIMÍR ~i m. înv. Soldat de origine polonă, angajat cu leafă în armata Moldovei; mercenar polonez. /<pol. žolniers
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

joimír s. m. (sil. joi-), pl. joimíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)