jongla
[Conjugare]
JONGLÁ, jonglez, vb. I. Intranz. A arunca în aer şi a prinde cu repeziciune şi cu abilitate mai multe obiecte unul după altul. ♦ Fig. A folosi prompt şi cu abilitate idei, cuvinte etc. – Din fr. jongler.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A JONGL//Á ~éz intranz. 1) A lansa şi a prinde alternativ şi cu multă iscusinţă mai multe obiecte care îşi intersectează traiectoria de zbor. 2) fig. A folosi cu multă îndemânare şi dezinvoltură cuvinte, expresii, maxime, date, cifre. [Sil. jon-gla] /<fr. jongler
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
JONGLÁ vb. I. intr. A mânui cu abilitate mai multe obiecte (aruncându-le în aer şi prinzându-le cu repeziciune etc.). ♦ (Fig.) A mânui abil idei, cuvinte etc. [< fr. jongler].
(Dicţionar de neologisme)
JONGLÁ vb. intr. a mânui cu abilitate mai multe obiecte (aruncându-le în aer şi prinzându-le cu repeziciune etc.). ♢ (fig.) a mânui abil idei, cuvinte etc. (< fr. jongler)
(Marele dicţionar de neologisme)
jonglá vb., ind. prez. 1 sg. jongléz, 3 sg. şi pl. jongleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A JONGL//Á ~éz intranz. 1) A lansa şi a prinde alternativ şi cu multă iscusinţă mai multe obiecte care îşi intersectează traiectoria de zbor. 2) fig. A folosi cu multă îndemânare şi dezinvoltură cuvinte, expresii, maxime, date, cifre. [Sil. jon-gla] /<fr. jongler
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
JONGLÁ vb. intr. a mânui cu abilitate mai multe obiecte (aruncându-le în aer şi prinzându-le cu repeziciune etc.). ♢ (fig.) a mânui abil idei, cuvinte etc. (< fr. jongler)
(Marele dicţionar de neologisme)
jonglá vb., ind. prez. 1 sg. jongléz, 3 sg. şi pl. jongleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)