jonglerie
JONGLERÍE, jonglerii, s.f. 1. Îndeletnicirea jonglerului; arta de a jongla. ♦ (Concr.) Figură, număr executat de un jongler. 2. Fig. Abilitate şi promptitudine în folosirea cuvintelor, expunerea ideilor. ♦ Maşinaţie, uneltire, intrigă. – Din fr. jonglerie.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
JONGLERÍ//E ~i f. 1) Ocupaţia de jongler. 2) Figură executată de un jongler. 3) fig. Abilitate în a folosi cuvinte, expresii; îndemânare în vorbire şi în prezentarea ideilor. [G.-D. jongleriei; Sil. jon-gle-] /<fr. jonglerie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
JONGLERÍE s.f. Îndeletnicirea jonglerului; arta de a jongla. ♦ (Fig.) Abilitate, îndemânare în vorbire, în prezentarea ideilor. [Gen. -iei. / cf. fr. jonglerie].
(Dicţionar de neologisme)
JONGLERÍE s. f. 1. îndeletnicirea jonglerului; arta de a jongla. ♢ figură, număr executat de un jongler (2). 2. (fig.) abilitate, îndemânare în vorbire, în prezentarea ideilor. ♢ (fig.) maşinaţie, uneltire, intrigă. (< fr. jonglerie)
(Marele dicţionar de neologisme)
jongleríe s. f., art. jonglería, g.-d. art. jongleríei; pl. jongleríi, art. jongleríile
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
JONGLERÍ//E ~i f. 1) Ocupaţia de jongler. 2) Figură executată de un jongler. 3) fig. Abilitate în a folosi cuvinte, expresii; îndemânare în vorbire şi în prezentarea ideilor. [G.-D. jongleriei; Sil. jon-gle-] /<fr. jonglerie
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionar de neologisme)
JONGLERÍE s. f. 1. îndeletnicirea jonglerului; arta de a jongla. ♢ figură, număr executat de un jongler (2). 2. (fig.) abilitate, îndemânare în vorbire, în prezentarea ideilor. ♢ (fig.) maşinaţie, uneltire, intrigă. (< fr. jonglerie)
(Marele dicţionar de neologisme)
jongleríe s. f., art. jonglería, g.-d. art. jongleríei; pl. jongleríi, art. jongleríile
(Dicţionar ortografic al limbii române)