jos dex - definiţie, sinonime, conjugare
JOS, JOÁSĂ, joşi, joase, adv., adj. I. Adv. 1. Aproape de pământ, la nivelul pământului; într-un loc mai puţin ridicat (decât altul). ♢ De sus până jos = în întregime. De sus în jos = în direcţie verticală coborâtoare. ♢ Cu faţa în jos = (culcat) pe burtă. Cu capul în jos = a) cu capul plecat; b) atârnat sau spânzurat de picioare; c) pe dos, alandala, anapoda. Cu nasul în jos = supărat, trist; umilit, ruşinat. ♢ Loc. adj. (Pop.) Din jos = a) care se află într-o regiune aşezată mai la vale sau mai la sud; b) care vine din mase, din popor; c) care face parte din mulţimea oamenilor de rând. ♢ Loc. prep. (Substantivat) În (sau din) josul = în (sau din) partea inferioară, de la baza unui loc, a unui obiect. În josul apei = în direcţia curgerii apei; la vale; în aval. ♢ Expr. A (se) da jos = a (se) coborî. A lăsa jos = a lăsa din mână, punând în altă parte. A lăsa ochii în jos = a privi spre pământ (ruşinat, timid etc.). A nu fi (sau a nu se lăsa, a nu rămâne) mai pe (sau pre) jos = a nu fi întrecut, a nu rămâne în urmă. A privi (sau a măsura) pe cineva de sus în jos = a privi pe cineva cu dispreţ. ♦ (Cu valoare de interj.) Exprimă o comandă de aşezare sau ostilitatea, dezaprobarea etc. faţă de cineva sau de ceva. ♦ Fig. În stare de decădere morală, materială sau socială. ♢ (Ieşit din uz; azi ironic) Muncă de jos = muncă la care era trimis cineva retrogradat dintr-o funcţie de răspundere. 2. La nivelul locului pe care umblă cineva; la picioarele cuiva. ♢ Pe jos = a) pe pământ; b) cu piciorul. ♢ Loc. adj. De pe jos = care se află pe pământ sau pe duşumele. II. Adj. 1. Care este puţin ridicat de la pământ; scund. ♦ (Despre frunte) Îngust. 2. (Despre terenuri) Aşezat într-un loc mai coborât, în vale; p. ext. apătos, mocirlos. 3. (Despre glas şi despre sunete muzicale) Care are o tonalitate coborâtă; grav, gros, adânc, profund. 4. (Fiz.; despre temperatură, presiune etc.) Scăzut, mic, coborât. 5. (Fiz.; despre frecvenţe) Cu un număr mic de perioade pe unitatea de timp. – Lat. deo[r]sum.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

JOS1 adv. 1) La o înălţime relativ mică faţă de pământ sau faţă de alt loc; aproape de pământ. ♢ A (se) da ~ a (se) coborî. A lăsa ~ a pune pe pământ sau pe podea. A lăsa ochii în ~ a manifesta sfială; a privi ruşinat spre pământ. A privi (sau a măsura pe cineva) de sus în ~ a privi (sau a măsura pe cineva) cu o privire dispreţuitoare. Cu nasul în ~ umilit; ruşinat. De sus până ~ în întregime. Din ~ dintr-un loc aşezat mai la vale (sau mai la sud); din vale. În ~ în partea inferioară a unui obiect. De ~ a) de mai la vale; b) de la sud; c) din mase; din popor. 2) La acelaşi nivel cu pământul sau cu locul pe unde se umblă. ♢ Pe ~ a) pe pământ; pe podea; b) cu picioarele; fără nici un mijloc de locomoţie. De pe ~ de pe pământ sau de pe podea. /<lat. deo(r)sum
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

JOS2 joásă (joşi, joáse) 1) Care este de înălţime mică; scund. 2) Care este mic (ca valoare, intensitate, mărime) Presiune joasă. Preţuri joase. Temperatură joasă. 3) Care se află la înălţime mică. 4) (despre frecvenţe) Care se caracterizează printr-un număr mic de perioade într-o unitate de timp. 5) (despre sunete, voci) Care are un timbru gros; grav; profund. /<lat. deo(r)sum
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

JOS3 n. Parte inferioară a unui obiect; parte de jos. ♢ În ~ul apei în direcţia scurgerii apei; la vale; în aval. /<lat. deo(r)sum
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

JOS4 interj. 1) (exprimă comanda adresată cuiva de a se aşeza) La pământ; aşază-te! 2) (exprimă dezaprobarea faţă de cineva sau ceva) La o parte! Să plece! Să fie destituit din post! /<lat. deo(r)sum
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

jos adv. – 1. Aproape de pămînt, în loc mai puţin ridicat (decît altul). – În jos, în partea inferioară. – 2. La nivelul pămîntului, pe sol. – 3. În ton grav. – 4. (Adj.) Scund, care este puţin ridicat de la pămînt. – 5. (S.n.) Parte inferioară, bază. – Var. (Mold.) gios. – Mr. (d)gios, megl. (an)jos, istr. jos. Lat. deorsum, prin intermediul var. pop. deosum, diosum (Diez, I, 216; Puşcariu 912; Candrea-Dens., 907; REW 2566), cf. it. giuso (calabr. jusu, sard. giòssu), v. fr. jus, sp. ayuso. După Cipariu, Gramm., 103 şi Scriban, din lat. pop. jussum, jossum. Dacă se admite primul etimon, care pare cel mai probabil, rezultatul dij este acelaşi ca adiungereajunge sau adiutareajuta, cf. şi jumătate; şi în acest caz, mr. gios, pe care Meyer, Alb. St., IV, 64, îl consideră inexplicabil , este normal, cf. mr. agiunge, agiuta. Der. josean, s.m. (locuitor al unui sat situat mai jos decît altul; în general, locuitor din Moldova de Sud); josime, s.f. (plebe, strat inferior al societăţii; josnicie, mîrşăvie); josnic, adj. (scund; scurt, cîrn; mîrşav, abject, lipsit de demnitate); josnicie, s.f. (mîrşăvie, ticăloşie); înjosi, vb. (a umili, a dezonora); înjositor, adj. (care înjoseşte); înjosora, vb. (a umili, a înjosi); înjosa, vb. (a înjosi); înaljos, s.n. (prăpastie, abis; nedreptate, umilire), de la formaţia adverbială în al josului „în jos; iute, precipitat” (Tiktin, DAR); prejos, adv. (în expresia mai prejos, în inferioritate, mai puţin).
(Dicţionarul etimologic român)

Ţările de Jos s. pr. f. pl.
(Dicţionar ortografic al limbii române)

jos adj. m., pl. joşi; f. sg. joásă, pl. joáse
(Dicţionar ortografic al limbii române)

jos adv.
(Dicţionar ortografic al limbii române)



Sinonime:
JOS adj. v. închis.
(Dicţionar de sinonime)

JOS adj., adv. 1. adj. coborât, scoborât. (Un teren ~.) 2. adv. v. dedesubt. 3. adj. v. scund. 4. adj. v. scăzut. 5. adj. v. gros. 6. adj. v. ieftin.
(Dicţionar de sinonime)



Antonime:
Jos ≠ înalt, sus
(Dicţionar de antonime)


Cuvinte care încep cu literele: jo

Cuvinte se termină cu literele: os