jovialitate

JOVIALITÁTE s.f. Însuşirea de a fi jovial; veselie, voioşie, bună dispoziţie. [Pr.: -vi-a-] – Din fr. jovialité.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

JOVIALITÁTE f. 1) Caracter jovial. 2) Comportare jovială. [G.-D. jovialităţii; Sil. -vi-a-] /<fr. jovialité
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

JOVIALITÁTE, jovialităţi, s.f. Însuşirea de a fi jovial; bună dispoziţie. [Pr.: -vi-a-] – După fr. jovialité.
(Dicţionarul limbii române moderne)

JOVIALITÁTE s.f. Veselie, voioşie, bună dispoziţie. [Pron. -vi-a-. / cf. fr. jovialité].
(Dicţionar de neologisme)

JOVIALITÁTE s. f. veselie, voioşie, bună dispoziţie. (< fr. jovialité)
(Marele dicţionar de neologisme)

jovialitáte s. f. (sil. -vi-a-), g.-d. art. jovialităţii
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
JOVIALITÁTE s. v. veselie, voioşie.
(Dicţionar de sinonime)