jubilare

JUBILÁ, jubilez, vb. I. Intranz. A simţi o mare satisfacţie (exteriorizând-o), a se bucura din plin de ceva; a triumfa. – Din fr. jubiler, lat. jubilare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

JUBILÁRE, jubilări, s.f. Satisfacţie însoţită de veselie mare; (rar) jubilaţie. – V. jubila.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A JUBIL//Á ~éz intranz. A încerca o mare satisfacţie (în urma unei victorii); a se bucura foarte mult de o victorie; a triumfa. /<fr. jubiler, lat. jubilare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

JUBILÁ vb. I. intr. A avea o mare satisfacţie, a triumfa. [< fr. jubiler].
(Dicţionar de neologisme)

JUBILÁRE s.f. Faptul de a jubila; jubilaţie. [< jubila].
(Dicţionar de neologisme)

JUBILÁ vb. intr. a avea o mare satisfacţie, a triumfa. (< fr. jubiler, lat. iubilare)
(Marele dicţionar de neologisme)

jubilá vb., ind. prez. 1 sg. jubiléz, 3 sg. şi pl. jubileáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)

jubiláre s. f., g.-d. art. jubilării
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
JUBILÁ vb. v. triumfa.
(Dicţionar de sinonime)

JUBILÁRE s. v. jubilaţie.
(Dicţionar de sinonime)