JUCÁ, joc, vb. I. 1. Refl. A-şi petrece timpul amuzându-se cu diferite jocuri sau jucării; a se distra. ♢ Expr. A se juca cu focul = a trata în mod uşuratic un lucru primejdios sau o problemă gravă. 2. Refl. Fig. A-şi bate joc, a nu da importanţa cuvenită, a nu lua în serios pe cineva sau ceva; a glumi. ♢ Expr. A se juca cu sănătatea (sau cu viaţa) = a-şi neglija sănătatea, a se expune primejdiei. ♦ Tranz. (Rar) A-şi bate joc de cineva; a păcăli, a hărţui, a şicana. ♢ Expr. A juca festa (sau renghiul) cuiva = a face cuiva o farsă, a-l păcăli. 3. Intranz. A-şi petrece timpul cu jocuri de noroc sau de societate. ♦ Tranz. A pune în joc, a miza pe o carte, pe un număr etc.; fig. a-şi asuma un mare risc. 4. Intranz. A participa ca jucător la o competiţie sportivă. ♦ Tranz. A practica un anumit joc sportiv. 5. Intranz. şi tranz. (Pop.) A dansa. 6. Intranz. Fig. (Despre lucruri văzute în mişcare) A se mişca (sau a da impresia că se mişcă) repede şi tremurat; a vibra. ♢ Expr. A-i juca (cuiva) ochii (în cap), se spune despre un om şiret sau despre un om isteţ, cu privirea ageră, inteligentă. ♦ Tranz. A mişca repede, a clătina. 7. A interpreta un rol într-o piesă sau într-un film; (despre trupe de teatru) a da o reprezentaţie. ♦ Tranz. A reprezenta o piesă, a prezenta un spectacol. ♢ Expr A juca un rol (important) = a avea însemnătate mare, a fi decisiv pentru cineva sau ceva. 8. Intranz. A nu sta bine fixat, a se mişca; (despre piesele unei maşini, ale unui angrenaj etc.) a se deplasa într-un spaţiu restrâns. – Lat. pop. jocare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A JUCÁ joc 1. tranz. 1) (cărţi de joc, numere, figuri de şah) A pune în joc respectând anumite reguli. 2) fig. (situaţia, reputaţia, cariera) A expune riscului. 3) (roluri) A interpreta într-o piesă de teatru sau într-un film. ♢ ~ un anumit rol a avea o anumită importanţă pentru cineva sau ceva. 4) (piese de teatru) A prezenta pe scenă în faţa publicului; a reprezenta. 5) (jocuri de noroc, jocuri sportive) A practica într-un mod mai mult sau mai puţin sistematic. 6) fig. (persoane) A induce în eroare (ridiculizând şi recurgând la mijloace necinstite). 7) pop. (un dans) A executa prin anumite mişcări; a dansa. 2. intranz. 1) A participa în mod activ la un joc de noroc sau sportiv. 2) (despre lumină, imagini) A produce efecte schimbătoare. 3) (despre lucruri) A produce efectul unor mişcări repezi şi vibrante. ♢ A-i ~ (cuiva) ochii în cap a vădi vioiciune şi viclenie. A-i ~(cuiva) ochii în lacrimi a fi pe cale de a plânge. 4) (despre piesele unui mecanism sau ale unei instalaţii) A funcţiona în voie, fără a se atinge reciproc. /<lat. jocare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE JUCÁ mă joc intranz. 1) A se deda unui joc. 2) fig. A manifesta lipsă de consideraţie; a nu lua în seamă gravitatea unei situaţii. ♢ ~ cu focul a) a se expune în mod imprudent unui pericol; b) a neglija gravitatea unei chestiuni sau situaţii. ~ cu sănătatea a-şi neglija sănătatea, expunându-se unui pericol. /<lat. jocare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
jucá (joc, jucát), vb. – 1. A-şi petrece timpul cu un anumit joc. – 2. A intra, a deschide, a face o mutare proprie jocului. – 3. (Refl.) A-şi petrece timpul cu un joc, fie pentru a se distra, fie din interes. – 4. A dansa. – 5. Despre actori, a interpreta un rol pe scenă. – 6. A mişca, a deplasa. – 7. A încurca, a duce de nas, a-şi bate joc de cineva. – 8. A nu sta bine fixat, a fi instabil. – Var. (Mold.) giuca. Mr. (a)gioc, giucare, megl., istr. joc. Lat. pop. *iŏcāre, în loc de Iŏcāri (Puşcariu 910; Candrea-Dens., 905; REW 4585; DAR), cf. it. giocare, prov. jogar, fr. jouer, sp. jugar, port. jogar. Sensul de „a dansa”, pe care Puşcariu, Lr., 242 şi DAR, îl explică drept un calc după sl. igrati „a juca” şi „a dansa”, ar putea fi de asemenea rezultat al unei evoluţii interne, plecîndu-se de la sensul „a mînui, a mişca”, cf. it. ballare „a mişca” şi „a dansa”. – Der. jucător, s.m. (persoană care practică un joc; dansator); jucăuş, adj. (cartofor; care joacă, dansează; glumeţ, hîtru; instabil, mobil); jucărie, s.f. (obiect cu care se joacă copiii; glumă, banc); jucărier, s.m. (vînzător de jucării); jucătorie, s.f. (trişare).
(Dicţionarul etimologic român)
jucá vb., ind. prez. 1 sg. joc , 2 sg. joci; conj. prez. 3 sg. şi pl. joáce
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
JUCÁ vb. 1. v. dansa. 2. v. disputa. 3. v. face. 4. a practica. (~ tenis de doi ani.) 5. v. interpreta. 6. v. reprezenta. 7. v. rula.
(Dicţionar de sinonime)
JUCÁ vb. v. ademeni, amăgi, cânta, executa, intona, interpreta, încânta, înşela, minţi, momi, păcăli, prosti, purta, trişa.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A JUCÁ joc 1. tranz. 1) (cărţi de joc, numere, figuri de şah) A pune în joc respectând anumite reguli. 2) fig. (situaţia, reputaţia, cariera) A expune riscului. 3) (roluri) A interpreta într-o piesă de teatru sau într-un film. ♢ ~ un anumit rol a avea o anumită importanţă pentru cineva sau ceva. 4) (piese de teatru) A prezenta pe scenă în faţa publicului; a reprezenta. 5) (jocuri de noroc, jocuri sportive) A practica într-un mod mai mult sau mai puţin sistematic. 6) fig. (persoane) A induce în eroare (ridiculizând şi recurgând la mijloace necinstite). 7) pop. (un dans) A executa prin anumite mişcări; a dansa. 2. intranz. 1) A participa în mod activ la un joc de noroc sau sportiv. 2) (despre lumină, imagini) A produce efecte schimbătoare. 3) (despre lucruri) A produce efectul unor mişcări repezi şi vibrante. ♢ A-i ~ (cuiva) ochii în cap a vădi vioiciune şi viclenie. A-i ~(cuiva) ochii în lacrimi a fi pe cale de a plânge. 4) (despre piesele unui mecanism sau ale unei instalaţii) A funcţiona în voie, fără a se atinge reciproc. /<lat. jocare
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
jucá (joc, jucát), vb. – 1. A-şi petrece timpul cu un anumit joc. – 2. A intra, a deschide, a face o mutare proprie jocului. – 3. (Refl.) A-şi petrece timpul cu un joc, fie pentru a se distra, fie din interes. – 4. A dansa. – 5. Despre actori, a interpreta un rol pe scenă. – 6. A mişca, a deplasa. – 7. A încurca, a duce de nas, a-şi bate joc de cineva. – 8. A nu sta bine fixat, a fi instabil. – Var. (Mold.) giuca. Mr. (a)gioc, giucare, megl., istr. joc. Lat. pop. *iŏcāre, în loc de Iŏcāri (Puşcariu 910; Candrea-Dens., 905; REW 4585; DAR), cf. it. giocare, prov. jogar, fr. jouer, sp. jugar, port. jogar. Sensul de „a dansa”, pe care Puşcariu, Lr., 242 şi DAR, îl explică drept un calc după sl. igrati „a juca” şi „a dansa”, ar putea fi de asemenea rezultat al unei evoluţii interne, plecîndu-se de la sensul „a mînui, a mişca”, cf. it. ballare „a mişca” şi „a dansa”. – Der. jucător, s.m. (persoană care practică un joc; dansator); jucăuş, adj. (cartofor; care joacă, dansează; glumeţ, hîtru; instabil, mobil); jucărie, s.f. (obiect cu care se joacă copiii; glumă, banc); jucărier, s.m. (vînzător de jucării); jucătorie, s.f. (trişare).
(Dicţionarul etimologic român)
jucá vb., ind. prez. 1 sg. joc , 2 sg. joci; conj. prez. 3 sg. şi pl. joáce
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
JUCÁ vb. 1. v. dansa. 2. v. disputa. 3. v. face. 4. a practica. (~ tenis de doi ani.) 5. v. interpreta. 6. v. reprezenta. 7. v. rula.
(Dicţionar de sinonime)
JUCÁ vb. v. ademeni, amăgi, cânta, executa, intona, interpreta, încânta, înşela, minţi, momi, păcăli, prosti, purta, trişa.
(Dicţionar de sinonime)