județ
[Sinonime]
JUDÉŢ, (I, 1, 2) judeţi, s.m., (I, 3, 4, II) judeţe, s.n. I. 1. S.m. (În vechea organizare a Ţării Româneşti) Denumire dată cârmuitorului unui oraş; primar. 2. S.m. (Învechit şi regional) Judecător (1). 3. S.n. Judecată (3). 4. S.n. (Înv.; în religia creştină) Judecata de apoi. II. S.n. 1. (În vechea organizare a Ţării Româneşti) Împărţire administrativ-teritorială, corespunzătoare ţinutului în Moldova. 2. Unitate administrativ-teritorială, în România, în componenţa căreia intră mai multe oraşe şi comune. – Lat. judicium.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
JUDÉŢ ~e n. Unitate administrativ-teritorială de rang superior, având în componenţă mai multe oraşe şi comune. /<lat. judicium
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
judéţ (judéţe), s.n. – 1. Judecată, cercetare a unei cauze judiciare. – 2. Tribunal, for. – 3. Împărţire administrativă, ţinut. – 4. (S.m.) Judecător, magistrat. – 5. (S.m.) Guvernator, conducător, căpetenie. – Mr. giudeţ, megl. judeţ. Lat. iūdĭcium (Puşcariu 915; Candrea-Dens., 909; REW 4601; DAR), cf. it. giudizio, sp. juicio. Ipoteza lui Byck-Graur 34, care îl explică pe judeţ, prin jude, pl. judeci, pare improbabilă; cf. şi S. Pop, Dacor., VIII, 62. – Der. judeţean, adj. (provincial). Cf. der. neol. judiciar, adj., din fr. judiciaire; judicios, adj., din fr. judicieux.
(Dicţionarul etimologic român)
judéţ (primar, judecător) s. m., pl. judéţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
judéţ (unitate administrativ-teritorială, judecată) s. n., pl. judéţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
JUDÉŢ s. 1. (IST.) şoltuz, (prin Mold.) voit. (~ al unui oraş.) 2. (înv.) sud, (înv., în Bucov.) beţârc, (înv., în Transilv.) comitat, (înv., în Mold.) ţinut, (înv., în Transilv.) varmeghie. (~ul Bihor.)
(Dicţionar de sinonime)
JUDÉŢ s. v. acţiune, animozitate, cauză, ceartă, conflict, decizie, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuţie, disensiune, dispută, divergenţă, gâlceavă, hotărâre, învrăjbire, judecată, judecător, litigiu, neînţelegere, primar, proces, sentinţă, verdict, vrajbă, zâzanie.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
JUDÉŢ ~e n. Unitate administrativ-teritorială de rang superior, având în componenţă mai multe oraşe şi comune. /<lat. judicium
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
judéţ (primar, judecător) s. m., pl. judéţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
judéţ (unitate administrativ-teritorială, judecată) s. n., pl. judéţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
JUDÉŢ s. 1. (IST.) şoltuz, (prin Mold.) voit. (~ al unui oraş.) 2. (înv.) sud, (înv., în Bucov.) beţârc, (înv., în Transilv.) comitat, (înv., în Mold.) ţinut, (înv., în Transilv.) varmeghie. (~ul Bihor.)
(Dicţionar de sinonime)
JUDÉŢ s. v. acţiune, animozitate, cauză, ceartă, conflict, decizie, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuţie, disensiune, dispută, divergenţă, gâlceavă, hotărâre, învrăjbire, judecată, judecător, litigiu, neînţelegere, primar, proces, sentinţă, verdict, vrajbă, zâzanie.
(Dicţionar de sinonime)