judecătoare

JUDECĂTÓR, -OÁRE, judecători, -oare, s.m. şi f. 1. Funcţionar de stat, numit sau ales, care soluţionează pe calea justiţiei procesele prin pronunţarea unei hotărâri; judeţ (I, 2), jude (4). 2. Persoană solicitată să-şi spună părerea într-o chestiune în vederea stabilirii adevărului. ♦ (Sport) Arbitru. – Judeca + suf. -ător.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

JUDECĂTÓR ~i m. 1) Jurist angajat oficial pentru soluţionarea proceselor judiciare din cadrul unei instanţe judecătoreşti. 2) Persoană solicitată să-şi spună în mod obiectiv părerea într-o chestiune controversată sau într-o cauză; arbitru. 3) rar Persoană calificată în arbitrarea unor jocuri sportive; arbitru. /a judeca + suf. ~ător
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

judecătór s. m., pl. judecătóri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

judecătoáre s. f., g.-d. art. judecătoárei; pl. judecătoáre
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
JUDECĂTÓR s. 1. (JUR.) (înv.) jude, judeţ, (înv., în Transilv.) tăblaş. 2. arbitru, (grecism înv.) eretocrit. (~ într-un litigiu.)
(Dicţionar de sinonime)

JUDECĂTOÁRE s. v. judecătorie.
(Dicţionar de sinonime)