juisare
JUISÁRE, juisări, s.f. Acţiunea de a juisa şi rezultatul ei. [Pr.: ju-i-] – V. juisa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
JUISÁRE s.f. (Franţuzism) Acţiunea de a juisa şi rezultatul ei; petrecere, veselire. [Pron. ju-i-. / < juisa].
(Dicţionar de neologisme)
juisáre s. f. (sil. ju-i-), g.-d. art. juisării; pl. juisări
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
JUISÁRE s.f. (Franţuzism) Acţiunea de a juisa şi rezultatul ei; petrecere, veselire. [Pron. ju-i-. / < juisa].
(Dicţionar de neologisme)
(Dicţionar ortografic al limbii române)