jujeu

JUJÉU, jujeie, s.n. Jug mic, triunghiular, pus la gâtul porcilor şi al altor animale spre a le împiedica să treacă prin garduri şi să intre în locurile cultivate; jug (2). ♦ Bucată de lemn atârnată la gâtul câinilor, spre a-i împiedica să alerge după vânat sau să treacă prin anumite locuri. [Var.: jujău s.n.] – Din scr. žežej.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

jujéu (jujéie), s.n. – 1. Bucată de lemn atîrnată la gîtul cîinilor pentru a-i împiedica să alerge după vînat. – 2. Carcasă prevăzută cu o funie răsucită, unde se leagă şi se bat cîinii, în prima zi de luni a postului. – Var. jijeu, jugău. Sl. žĕželĭ „zgardă” (Cihac, II, 161; Tiktin; DAR). Ultima var. indică o încrucişare cu jug.
(Dicţionarul etimologic român)

jujéu s. n., art. jujéul; pl. jujéie
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
JUJÉU s. v. jug.
(Dicţionar de sinonime)