julfă

JÚLFĂ, julfe, s.f. (Reg.) Sămânţă de cânepă. ♦ Mâncare de post făcută din sămânţa de cânepă pisată cu apă şi amestecată cu miere; zeamă care se obţine prin fierberea sămânţei de cânepă. – Din magh. zsufa.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

JÚLF//Ă ~e f. pop. 1) Sămânţă de cânepă. 2) Mâncare de post, preparată din sămânţă de cânepă pisată şi fiartă cu apă îndulcită. /<ung. zsufa
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

júlfă (júlfe), s.f. – 1. Sămînţă de cînepă. – 2. Mîncare din sămînţă de cînepă făcută terci. – Var. jolfă, jufă. Mag. zsufa „zeamă” (Drăganu, Dacor., IX, 210; DAR). Cihac, II, 161, pleca de la sl. jucha „zeamă”. În Mold. şi parţial în Trans. De la var. jufă pare să provină juveală, s.f. (Trans., mămăligă cu untdelemn), cuvînt pe care DAR îl pune greşit în legătură cu jigală.
(Dicţionarul etimologic român)

júlfă s. f., g.-d. art. júlfei; pl. júlfe
(Dicţionar ortografic al limbii române)