juli

JULÍ, julesc, vb. IV. Refl şi tranz. A (se) răni uşor, jupuindu-şi pielea; a (se) zdreli. – Din bg. žulja.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

A JUL//Í ~ésc tranz. (pielea, diferite organe) A face să se julească; a zdreli. /<bulg. žulja
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

A SE JUL//Í mă ~ésc intranz. (despre persoane) A se răni uşor la suprafaţă; a se zdreli; a se jupui. /<bulg. žulja
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

julí (julésc, julít), vb. – A răni uşor, a zdreli. – Mr. julesc, julire, megl. dejulés. Sl. *žuliti, cf. sl. sŭžuliti „a tăia”, bg. zŭljă, sb., cr., slov. žuliti (Cihac, II, 161; DAR). – Der. julitură, s.f. (rană uşoară, zdrelitură).
(Dicţionarul etimologic român)

julí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. julésc, imperf. 3 sg. juleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. juleáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
JULÍ vb. a (se) jupui, a (se) zdreli, a (se) zgâria, (pop.) a (se) beli, a (se) stropşi, (înv. şi reg.) a (se) rujdi, (prin Olt.) a (se) mezdri. (Şi-a ~ pielea de la deget.)
(Dicţionar de sinonime)