jumătate
[Sinonime]
JUMĂTÁTE, jumătăţi, s.f. 1. Fiecare dintre cele două părţi egale în care se poate diviza un întreg; parte dintr-un întreg divizat în două părţi aproximativ egale. ♢ Jumătate de măsură = măsură fragmentară, incompletă, numai pe jumătate. ♢ Loc. adv. Pe (sau în) jumătate = în două părţi egale, pe din două; parţial, incomplet; p.ext. segmentat, trunchiat. ♢ Expr. A face (ceva) pe jumătate = a nu duce (ceva) până la capăt. (O dată) şi jumătate, exprimă ideea de superlativ. Cu jumătate de gură (sau de glas) ori cu jumătate gura (sau gură) sau cu gura (pe) jumătate = cu glas scăzut, fără convingere sau entuziasm. Cu jumătate de inimă sau cu inima pe jumătate = fără curaj, fără hotărâre, fără avânt. ♦ (Adverbial) În parte, întrucâtva. 2. Soţie. 3. Punctul care marchează mijlocul unei distanţe în spaţiu sau al unui interval de timp. 4. (Eliptic) Măsură de capacitate sau de greutate reprezentând o doime dintr-un litru sau dintr-un kilogram. 5. (Reg.) Claie mică formată din snopi aşezaţi în formă de cruce. [Var.: (fam. şi reg.) jumá, jumáte s.f.] – Et. nec.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
JUMĂT//ÁTE ~ăţi f. 1) Fiecare dintre cele două părţi egale în care poate fi împărţit un întreg. ♢ ~ de măsură măsură incompletă, parţială. Pe (sau în) ~ a) în două părţi egale sau aproximativ egale; b) parţial; incomplet. A face ceva pe ~ a nu duce până la capăt un lucru început. A spune cu ~ de gură a) a vorbi cu glas slab, abia auzit; b) a vorbi în mod nehotărât, fără convingere. Cu ~ de inimă (sau cu inima pe ~) fără curaj; indecis. 2) fam. Persoană căsătorită de sex feminin în raport cu bărbatul ce i-a devenit soţ; femeie; nevastă. 3) Punct care marchează mijlocul unei distanţe în spaţiu sau al unui interval în timp. La ~ de drum. La o ~ de secol. 4) Unitate de măsură a capacităţii sau a greutăţii, egală cu 1/2 de litru sau de kilogram. [G.-D. jumătăţii] /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
jumătáte (jumătắţi), s.f. – 1. Fiecare din cele două părţi egale în care se poate divide un întreg. – 2. Fiecare din cele două părţi egale dintr-un litru, dintr-un kilogram. – 3. Claie mică din 7 pînă la 20 snopi, considerată jumătate de căpiţă. – 4. Soţ, consort. – Var. vulg. juma(te). Mr. giumitate, megl. jimitate. Lat. mĕdĭĕtātem, probabil printr-o metateză *diemitatem şi cu rezultatul dj › gi (mr.) › ji (megl.), ca ajunge, ajuta, jos. Înainte fusese propus lat. dimidiĕtātem. Această der., semnalată încă de Cipariu, Elem., 61, a fost adoptată într-o formă modificată de Philippide, O rămăşită din timpuri străvechi, 11; Koerting 2977; Densusianu, Rom., XXXIII, 281; Tiktin; şi Pascu, I, 133, care pleacă de la medietatem, prin intermediul unei forme *jimitatem, rezultată din încrucişarea cu gr. ἤμισυ după Philippide; prin intermediul unei metateze, după Tiktin. Der. din lat. a fost abandonată de către toţi cercetătorii moderni, care admit totuşi, o încrucişare cu dimidietatem, pentru a explica finala cuvîntului. În general se admite că jumătăte reprezintă în prima sa parte alb. giymës, giymësë „jumătate” (Miklosich, Rum. Unters., I, 269; Miklosich, Consonant, II, 12; Spitzer, Mitt. Wien, 322; Capidan, Raporturile, 528; Philippide, II, 718; Rosetti, II, 118). Explicaţia este laborioasă şi nu pare a fi probabilă: conform ei, alb. giymë (‹ gr. ἤμισος cu o spirantă secundară, după Meyer 153), reprezintă un primitiv *gjumëtë (ceea ce se opune der. pe care am citat-o); şi de aici rom. jumătate, prin der. cu suf. -ate, sau prin încrucişare cu dimidietatem. Etimonul alb. nu pare posibil, deoarece, pe lîngă dificultatea s › t, este ciudat paralelismul între alb. gj (ghi) faţă de rom. g › j (cf. alb. gemp, rom. ghimpe, alb. güs, rom. ghiuj, etc.). Der. jumătăţi (var. înjumătăţi, jumătăţa), vb. (a tăia în două, a despica; a reduce la jumătate).
(Dicţionarul etimologic român)
jumătáte s. f., g.-d. art. jumătăţii; pl. jumătăţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
jumătáte-de-pásăre (zool.) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
JUMĂTATE-DE-PÁSĂRE s. v. codobatură, prundar, prundaş.
(Dicţionar de sinonime)
JUMĂTÁTE s. 1. (cantitativ) doime. (O ~ dintr-un obiect.) 2. (cantitativ) (slavonism înv.) pol. (O ~ kg de icre.) 3. (cantitativ) (reg.) cârstac, cârstă, clăiţă, cruce, petiţă, picior. (Claia de snopi numită ~.) 4. (spaţial) mijloc. (La ~ scândurii.) 5. (temporal) mijloc. (La ~ săptămânii.)
(Dicţionar de sinonime)
JUMĂTÁTE s. v. nevastă, soţie.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
JUMĂT//ÁTE ~ăţi f. 1) Fiecare dintre cele două părţi egale în care poate fi împărţit un întreg. ♢ ~ de măsură măsură incompletă, parţială. Pe (sau în) ~ a) în două părţi egale sau aproximativ egale; b) parţial; incomplet. A face ceva pe ~ a nu duce până la capăt un lucru început. A spune cu ~ de gură a) a vorbi cu glas slab, abia auzit; b) a vorbi în mod nehotărât, fără convingere. Cu ~ de inimă (sau cu inima pe ~) fără curaj; indecis. 2) fam. Persoană căsătorită de sex feminin în raport cu bărbatul ce i-a devenit soţ; femeie; nevastă. 3) Punct care marchează mijlocul unei distanţe în spaţiu sau al unui interval în timp. La ~ de drum. La o ~ de secol. 4) Unitate de măsură a capacităţii sau a greutăţii, egală cu 1/2 de litru sau de kilogram. [G.-D. jumătăţii] /Orig. nec.
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
(Dicţionarul etimologic român)
jumătáte s. f., g.-d. art. jumătăţii; pl. jumătăţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)
jumătáte-de-pásăre (zool.) s. f.
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
JUMĂTATE-DE-PÁSĂRE s. v. codobatură, prundar, prundaş.
(Dicţionar de sinonime)
JUMĂTÁTE s. 1. (cantitativ) doime. (O ~ dintr-un obiect.) 2. (cantitativ) (slavonism înv.) pol. (O ~ kg de icre.) 3. (cantitativ) (reg.) cârstac, cârstă, clăiţă, cruce, petiţă, picior. (Claia de snopi numită ~.) 4. (spaţial) mijloc. (La ~ scândurii.) 5. (temporal) mijloc. (La ~ săptămânii.)
(Dicţionar de sinonime)
JUMĂTÁTE s. v. nevastă, soţie.
(Dicţionar de sinonime)