JUMÉLĂ, jumele, s.f. Piesă de articulaţie pentru arcurile lamelare de suspensie, prin intermediul căreia arcul se leagă de şasiul unui vehicul. – Din fr. jumelle.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
JUMÉLĂ s.f. (Tehn.) Piesă de articulaţie pentru arcurile lamelare de suspensie, care face legătura arcului cu şasiul unui vehicul. [< fr. jumelle].
(Dicţionar de neologisme)
JUMÉLĂ s. f. piesă de articulaţie pentru arcurile lamelare de suspensie, care face legătura arcului cu şasiul unui vehicul. (< fr. jumelle)
(Marele dicţionar de neologisme)
JUMELÁ vb. tr. a prinde, a monta în perechi (piese, instalaţii, mitraliere de bord). (< fr. jumeler)
(Marele dicţionar de neologisme)
jumélă s. f., g.-d. art. jumélei; pl. juméle
(Dicţionar ortografic al limbii române)
jumelá vb., ind. prez. 3 sg. jumeleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
JUMÉLĂ s.f. (Tehn.) Piesă de articulaţie pentru arcurile lamelare de suspensie, care face legătura arcului cu şasiul unui vehicul. [< fr. jumelle].
(Dicţionar de neologisme)
(Marele dicţionar de neologisme)
JUMELÁ vb. tr. a prinde, a monta în perechi (piese, instalaţii, mitraliere de bord). (< fr. jumeler)
(Marele dicţionar de neologisme)
jumélă s. f., g.-d. art. jumélei; pl. juméle
(Dicţionar ortografic al limbii române)
jumelá vb., ind. prez. 3 sg. jumeleáză
(Dicţionar ortografic al limbii române)