jumuleală

JUMULEÁLĂ s.f. Jumulire, jumulit¹. ♦ Fig. (Fam.) Ceartă zdravănă, bătaie. – Jumuli + suf. -eală.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

JUMULEÁLĂ f. 1) v. A JUMULI. 2) fig. fam. Schimb de vorbe răstite, adesea ofensatoare (între două sau mai multe persoane); ceartă; sfadă /a jumuli + suf. ~eală
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)

jumuleálă s. f., g.-d. art. jumulélii; pl. jumuléli
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
JUMULEÁLĂ s. jumulire, (reg.) scărmănare. (~ păsărilor.)
(Dicţionar de sinonime)