jumulirea

JUMULÍRE, jumuliri, s.f. Acţiunea de a jumuli; jumuleală, jumulit¹. – V. jumuli.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

jumulíre s. f., g.- d. art. jumulírii; pl. jumulíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
JUMULÍRE s. jumuleală, (reg.) scărmănare. (~ unei păsări.)
(Dicţionar de sinonime)

JUMULÍRE s. v. jecmăneală, jefuire.
(Dicţionar de sinonime)