junctură

JUNCTÚRĂ, juncturi, s.f. (Livr.) Joncţiune; (spec.) locul de unire a două formaţiuni anatomice. – Din lat. junctura, fr. joncture.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

JUNCTÚRĂ s.f. (Liv.) Legătură, loc de unire, joncţiune; (spec.) locul de unire a două formaţiuni anatomice. [< lat. iunctura].
(Dicţionar de neologisme)

JUNCTÚRĂ s. f. joncţiune; locul de unire a două formaţiuni anatomice. (< lat. iunctura, fr. joncture)
(Marele dicţionar de neologisme)

junctúră s. f. (sil. junc-), g.-d. art. junctúrii; pl. junctúri
(Dicţionar ortografic al limbii române)