juncuță

JUNCÚŢ, juncuţi, s.m. Juncuşor. – Junc + suf. -uţ.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

JUNCÚŢĂ, juncuţe, s.f. Diminutiv al lui juncă. – Juncă + suf. -uţă.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

juncúţ s. m., pl. juncúţi
(Dicţionar ortografic al limbii române)

juncúţă s. f., g.-d. art. juncúţei; pl. juncúţe
(Dicţionar ortografic al limbii române)