JUNGHIÁ, júnghii, vb. I. Tranz. (Pop.) A înjunghia. [Pr.: -ghi-a] – Lat. jugulare.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
junghiá (-ghiu, junghiát), vb. – 1. A înjunghia, a pune cuţitul la gît. – 2. A tăia gîtul. – 3. A sacrifica, a jertfi. – 4. A înţepa, a simţi un junghi. – Var. înjunghia. Mr. giugl’are, megl. jungl’u. Lat. iugulāre, cu infix nazal (Lexiconul de la Buda; Diez, Gramm., I, 197; REW 4607; DAR; Pascu, I, 93). După Candrea-Dens., 918 s-ar datora unei încrucişări cu iungĕre, ipoteză mai puţin probabilă; Lambrior 373 pleca de la un popular *junglāre. Var. este în prezent mai folosită decît cuvîntul de bază, care pare înv. Der. junghiu, s.n. (înţepătură; înjunghietură; jungher), postverbal de la junghia; jungher, s.n. (pumnal) în loc de *junghiar, cu suf. -ar; junghetor, s.n. (înv., altar); junghetor, s.m. (persoană care sacrifică; parlagiu); înjunghetor, adj. (care înjunghie; care sacrifică); junghetură, s.f. (victimă, animal sacrificat; înjunghietură; sacrificare, omorîre; ceafă, baza craniului), cu suf. -tură, (după Puşcariu 922; Candrea-Dens., 919; REW 4607 şi DAR, de la un lat. *iugulatūra).
(Dicţionarul etimologic român)
junghiá vb. (sil. -ghi-a), ind. şi conj. prez. 1 şi 2 sg. júnghii, 3 sg. şi pl. júnghie (sil. -ghi-e), 1 pl. junghiém (sil. -ghi-em); ger. junghiínd (sil. -ghi-ind)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
JUNGHIÁ vb v. înjunghia, tăia.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
junghiá (-ghiu, junghiát), vb. – 1. A înjunghia, a pune cuţitul la gît. – 2. A tăia gîtul. – 3. A sacrifica, a jertfi. – 4. A înţepa, a simţi un junghi. – Var. înjunghia. Mr. giugl’are, megl. jungl’u. Lat. iugulāre, cu infix nazal (Lexiconul de la Buda; Diez, Gramm., I, 197; REW 4607; DAR; Pascu, I, 93). După Candrea-Dens., 918 s-ar datora unei încrucişări cu iungĕre, ipoteză mai puţin probabilă; Lambrior 373 pleca de la un popular *junglāre. Var. este în prezent mai folosită decît cuvîntul de bază, care pare înv. Der. junghiu, s.n. (înţepătură; înjunghietură; jungher), postverbal de la junghia; jungher, s.n. (pumnal) în loc de *junghiar, cu suf. -ar; junghetor, s.n. (înv., altar); junghetor, s.m. (persoană care sacrifică; parlagiu); înjunghetor, adj. (care înjunghie; care sacrifică); junghetură, s.f. (victimă, animal sacrificat; înjunghietură; sacrificare, omorîre; ceafă, baza craniului), cu suf. -tură, (după Puşcariu 922; Candrea-Dens., 919; REW 4607 şi DAR, de la un lat. *iugulatūra).
(Dicţionarul etimologic român)
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
JUNGHIÁ vb v. înjunghia, tăia.
(Dicţionar de sinonime)