junice
juníce (-ci), s.f. – Viţea, vacă tînără. – Var. juni(n)că. Lat. iunĭx, -ῑcem (Puşcariu 924; Candrea-Dens., 921; REW 4626; DAR), cf. calabr. janizza, fr. génisse. Cf. junc.
(Dicţionarul etimologic român)
(Dicţionarul etimologic român)