jupire

JUPÍ vb. IV. v. jupui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

JUPÍRE, jupiri, s.f. v. jupuire.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)

jupí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. jupésc, imperf. 3 sg. jupeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. jupeáscă
(Dicţionar ortografic al limbii române)

jupíre s. f., g.-d. art. jupírii; pl. jupíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)

---

Sinonime:
JUPÍ vb. v. coji, descuama, jupui, scoroji.
(Dicţionar de sinonime)