JUPUÍ, jupói, vb. IV. Tranz. 1. A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului; a beli. ♦ Spec. A separa pielea de pe corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. ♦ Refl. A se descuama. ♦ Tranz. şi refl. A (se) juli. ♢ A curăţa un arbore de coajă. 2. Fig. A lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. [Var.: (reg.) jupí vb. IV.] – Din bg. župia.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
JUPUÍRE, jupuiri, s.f. Acţiunea de a jupui şi rezultatul ei; jupuit1. [Var.: (reg.) jupíre s.f.] – V. jupui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
A JUPUÍ jupói tranz. 1) (animale moarte) A curăţa de piele; a beli; a jumuli; a despuia 2) (arbori, plante) A curăţa de coajă; a coji. 3) fig. (persoane) A lipsi de avere; a prăda; a jecmăni; a jefui; a despuia. /<bulg. župia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE JUPU//Í mă ~iésc intranz. (despre persoane) A se răni uşor la suprafaţă; a se zdreli; a se juli. /<bulg. župia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
jupuí (-uiésc, jupuít), – 1. A îndepărta pielea de pe corp. – 2. A juli. – 3. A lua cuiva totul, a vinde scump. – 4. A bate, a ciomăgi. – Var. jupi. Bg. župja „a curăţa un arbore de coajă” (DAR). Este probabilă der. din sl. (iz)lupiti „a prăda” (Cihac, II, 162). – Der. jupuitor, adj. (care jupoaie); jupuială, s.f. (jupuitură); jupuitură, s.f. (rană produsă prin jupuirea pielii; acţiunea de a jupui); jupeli, vb. (a opări), cu suf. expresiv -li (Graur, BL, VI, 146).
(Dicţionarul etimologic român)
jupuí vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. şi pl. jupoáie, imperf. 3 sg. jupuiá; ger. jupuínd
(Dicţionar ortografic al limbii române)
jupuíre s. f., g.-d. art. jupuírii; pl. jupuíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
JUPUÍ vb. 1. (pop.) a beli, (înv. şi reg.) a despuia, (reg.) a mezdreli, a mezdri. (A ~ un animal.) 2. v. juli. 3. a se coji, a se descuama, a se scoroji, (pop.) a se jupi, (înv.) a se tărâţa. (Pielea i s-a ~.) 4. v. descoji.
(Dicţionar de sinonime)
JUPUÍ vb. v. jecmăni, jefui.
(Dicţionar de sinonime)
JUPUÍRE s. 1. jupuială, jupuit (pop.) belire, belit. (~ unui animal.) 2. v. julire. 3. v. descuamare. 4. v. descojire.
(Dicţionar de sinonime)
JUPUÍRE s. v. jecmăneală, jefuire.
(Dicţionar de sinonime)
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
JUPUÍRE, jupuiri, s.f. Acţiunea de a jupui şi rezultatul ei; jupuit1. [Var.: (reg.) jupíre s.f.] – V. jupui.
(Dicţionarul explicativ al limbii române)
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
A SE JUPU//Í mă ~iésc intranz. (despre persoane) A se răni uşor la suprafaţă; a se zdreli; a se juli. /<bulg. župia
(Noul dicţionar explicativ al limbii române)
jupuí (-uiésc, jupuít), – 1. A îndepărta pielea de pe corp. – 2. A juli. – 3. A lua cuiva totul, a vinde scump. – 4. A bate, a ciomăgi. – Var. jupi. Bg. župja „a curăţa un arbore de coajă” (DAR). Este probabilă der. din sl. (iz)lupiti „a prăda” (Cihac, II, 162). – Der. jupuitor, adj. (care jupoaie); jupuială, s.f. (jupuitură); jupuitură, s.f. (rană produsă prin jupuirea pielii; acţiunea de a jupui); jupeli, vb. (a opări), cu suf. expresiv -li (Graur, BL, VI, 146).
(Dicţionarul etimologic român)
jupuí vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. şi pl. jupoáie, imperf. 3 sg. jupuiá; ger. jupuínd
(Dicţionar ortografic al limbii române)
jupuíre s. f., g.-d. art. jupuírii; pl. jupuíri
(Dicţionar ortografic al limbii române)
Sinonime:
JUPUÍ vb. 1. (pop.) a beli, (înv. şi reg.) a despuia, (reg.) a mezdreli, a mezdri. (A ~ un animal.) 2. v. juli. 3. a se coji, a se descuama, a se scoroji, (pop.) a se jupi, (înv.) a se tărâţa. (Pielea i s-a ~.) 4. v. descoji.
(Dicţionar de sinonime)
JUPUÍ vb. v. jecmăni, jefui.
(Dicţionar de sinonime)
JUPUÍRE s. 1. jupuială, jupuit (pop.) belire, belit. (~ unui animal.) 2. v. julire. 3. v. descuamare. 4. v. descojire.
(Dicţionar de sinonime)
JUPUÍRE s. v. jecmăneală, jefuire.
(Dicţionar de sinonime)